Lothar
Administrator
Gradinita
Karma: +1/-0
 Offline
Posts: 154
|
 |
« on: March 25, 2010, 04:06:06 PM » |
|
Ciudate clipe avem in viata cand trebuie, dintr-un motiv sau altul, sa luam anumite decizii in mod presetat, fortat. Putem privi viata ca pe un sir de alegeri si decizii, ce ne duc pe un anumit drum, mai lin sau mai agitat. Depinde de alegeri. Dar exista si momente in care o alegere facuta influenteaza mai tarziu rezultatul altor decizii luate mai recent, finalul fiind acelasi indiferent de decizia recenta luata. Poate intr-un astfel de moment nea Iulius Caesar a trantit maxima:"Alea jacta est", realizand ca oricum ar juca cartile de i-au picat in mana, tot acelasi rezultat va fi. Gandindu-ma astfel imi tot vin in minte pilotii japonezi, kamikadze, care pentru patrie si popor se prabuseau voit in portavioanele americane. Ce-o fi fost in mintea lor, in acele ultime minute de viata, cand stiau clar obiectivul lor si ce urmeaza... de multe ori si noi suntem pusi in astfel de situatii, realizandu-le mai devreme sau mai tarziu. Ce-i mai trist ca orice-ai face inevitabil tot acolo ajungi... Exista vreo solutie pentru a iesi din acest cerc vicios? Uneori da, sub forma unui refugiu psihic/emotional. Depinde de individ, unii gasesc refugiul in alte cercuri vicioase (ex: alcoolul, drogurile) sau in alte persoane. In a doua varianta insa aceasta dependenta duce la situatii si mai periculoase, cand respectivul dependent devine sufocant. Din batrani mi s-a zis asa:"calea de mijloc e cea mai sanatoasa". De acord, intrebarea mea este care este aceasta cale de mijloc? Prea mult subiectivism ne-nconjoara ca totul sa fie fatis. Spre exemplu, sunt pus in dilema viitorului. Stiu ce-mi doresc, din fericire ce-si doreste mintea este pe aceeasi lungime de unda cu partea emotionala (sufletul). Totusi nori plumburii si umbre sub forma de fiori imi strabat logica, alungandu-mi poate ce ar trebui sa fie constant clipe de fericire pentru mine. Aceasta alternanta de la bucurie la melancolie, de la bine la rau, de la cald la rece si cel mai important de la fericire la tristete este intr-atat de obositoare incat nici maxima lui Confucius:"prea mult gand, la plante, la apa, la aer si la foc... unde-i pamantul? Prea mult gand..." nu imi rezerva linistea dorita. Singurul gand ce-mi alina extenuarea este si motivul umbrelor... iubita mea. Acum va-ntreb eu pe voi... care ar fi iesirea dintr-un astfel de cerc vicios?
|
